Urmează cele 12 vorbe de aur ale Părintelui Arsenie Papacioc

Apreciază Ortodoxul pe Facebook

Parintele Arsenie Papacioc de Cristina Nichitus Roncea

1. Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători.

2. Cine se roagă numai când se roagă, acela de fapt nu se roagă.

3. Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea…

4. Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.

5. Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?

6. Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi…

7. Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte, de scuze, de explicaţii, ci de inimile noastre.

8. Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul şi… iartă.

9. Concepţia altor religii diferă faţă de creştinism prin aceea că vor să scape de suferinţă. În ortodoxie, numai prin suferinţă scapi de suferinţă.

10. Nici bogăţia nu este un păcat, nici sărăcia nu este o virtute.

11. Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează Învierea.

12. Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Născut în 15 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, părintele Papacioc a fost arestat în 1941 pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară de regimul condus de mareşalul Ion Antonescu. S-a călugărit însă imediat după eliberare, în 1946, şi a ajuns la Mănăstirea Antim, din Bucureşti. A stat aici până în 1949, după care a fost sculptor la Institutul Biblic. Avea să stea aici doi ani, pentru ca în 1951 să ajungă preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. În 1952 a plecat spre Suceava, fiind preot la Mănăstirea Slatina până în 1958. A fost arestat în vara acelui an, sub acuzaţia că făcea parte din grupul “Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964, după 6 ani în închisoarea Aiud. Din 1976, a servit ca duhovnic al Mănăstirii din Techrighiol, unde a şi murit în 19 iulie 2011.

Lasă un comentariu