Scara spre Rai, cel mai greu drum pentru adevărații credincioșii

Apreciază Ortodoxul pe Facebook

Nu îi este dat oricui să urce scara spre Rai! Scara spre Rai a fost și a rămas un loc al rugăciunilor și al penitenței, închinată din vremuri vechi speranței și credinței.

Icoana în care este reprezentată scara spre Rai a fost pictată la începuturi de călugării de pe muntele Sinai, din Egipt. Ea reprezintă un șir lung de monahi care uscă scara spre cer, la capătul ei stând Iisus, gata să îi primească pe drept credincioși.
De o parte și de alta a scării sunt pictați îngeri, iar la baza ei diavoli care încearcă să îi ispitească pe cei ce urcă. Cine nu se abate de la drumul lui, reușește să ajungă în brațele Domnului, dar cine se lasă ispitit, e tras înapoi, în lumea plină de păcate.

Icoana din Sinai, de la mănăstirea Sf. Ecaterina, a fost inspirată de lucrarea Sf. Ioan Scărarul, cel care a scris primul tratat ascetic dedicat Scării Raiului. Monahul a descris treaptă cu treaptă drumul plin de nevoințe pe care trebuie să îl parcurgă călugării pentru ca sufletele lor să urce la Dumnezeu.
Ioan Scărarul a scris în tratatul său despre toate păcatele pe care trebuie să le lase în urmă cei care se călugăresc. Prima treaptă este lepădarea de lume, urmată apoi de 29 de trepte cu toate păcatele lumești, până la ultima treaptă care este ”legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea”.

Învățătura Sf. Ioan Scărarul din Sinai este o carte de căpătâi pentru dobândirea virtuților creștine. Dar scara spre Rai, chiar dacă este o metaforă, are un corespondent și în lumea reală.
În munții Georgiei, la câțiva kilometri de orașul Chiatura, se înalță stânca Katskhi Pillar, un pilon singuratic de peste 40 de metri înălțime în vârful căruia se găsește o mica biserică din piatră.
Pentru călugării din toată lumea, aici este scara care duce spre Dumnezeu, pentru că asceții care au puterea să trăiască izolați în vârful stâncii s-au desprins cu totul de lume și se dedică numai rugăcinilor și credinței.
Din vremuri vechi, localnicii i-au spus acestei stânci ”stâlpul vieții”, iar la începuturile creștinismului a devenit un refugiu pentru călugării asceți. În zilele noastre, un călugăr georgian trăiește aici în izolare și a reușit, în ultimii 20 de ani, să ridice biserica din piatră despre care lumea spune că îți deschide poarta către Dumnezeu.
Sursă: 123rf.com

Lasă un comentariu